Anatolie

Posibil ca ai auzit despre viata in SUA o multime de pareri. De la “rai pe pamint” pina la “borta cea mai mare”. Ce e interesant, e ca ambele pareri sunt corecte. SUA e o tara mare, cu o cultura extrem de variata si societate foarte complexa. Pentru careva oameni aceasta tara e implinirea visurilor, pentru altii e o dezamagire si esec total. Pentru ca sa nu nimeresti in situatia celor de la urma, e important sa faci decizii chibzuite. Iar pentru asta trebuie sa ai o inchipuire cit mai exacta la ce sa te astepti si cu ce ai de afacere.

Sunt multe mituri despre viata in SUA. Si, din pacate, majoritatea din ele formeaza o imagine gresita. Ca-n povestea cu cei 10 orbi si elefantul. Daca le vei pune impreuna o sa capeti imaginea corecta, insa ele sunt asa de contradictorii ca nu prea e clar cum s-o faci.

Din experienta personala si convorbirile cu mai multi oameni si familii, eu am tras concluzia ca imigrantii se impart in 2 categorii extreme -

Cei care vin sa traiasca bine. Ce dezamagire ii asteapta! Ei descopera preturi mari, salarii mici, exploatare peste tot, imposibilitatea de a se aranja la egal in societate. Banii cu care au venit (de la vinzarea averii din Moldova, plus economisiti) se epuizeaza in decurs a 3-6 luni. Dupa asta ei, chiar daca sunt in stare sa-si procure bilet inapoi, nu prea au la ce se intoarce. Casa a fost vinduta, locul de lucru o fost deja luat, “prietenii” deja i-au si uitat. E natural ca acesti oameni cad in depresii mari. Relatiile se distrug pina la ireparabil, familiile se destrama, etc. Ei nu pot iesi din lucru putin calificat si (respectiv) putin platit (si respectiv - conditii de trai mizerabile) cu anii, se epuizeaza fizic si moral. I-mi pare rau de dansii, insa nu stiu cum ar putea fi ajutati. E un cerc inchis.

Alt capat al extremitatii - cei care vin sa-si realizeze scopurile profesionale/personale. Ei nu trag nadejde la viata buna. Ce surpriza ii asteapta! Peste (relativ) scurt timp ei incep a-si capata primele rezultate dorite. Ei descopera in continuare o cale libera de crestere limitata numai de capacitatile proprii. Salariul creste permanent, viata se imbunatateste, totul e frumos si bine. Ei nu-s exploatati. Is respectati la serviciu si in comunitatea unde locuiesc, au prieteni si o multime de cunoscuti care vor sa faca afaceri cu dansii. Peste cativa ani ei isi cumpara casa proprie, pe linga care au cateva automobile si isi permit sa plateasca universitati scumpe copiilor sai. E ca un vis devenit realitate.

Desigur, mai sunt si acei care vin pentru lucru temporar ca sa faca bani si sa plece inapoi. Acestea vad fata “exploatatoare” a Americii. De ce? Deoarece ei de obicei activeaza in cercuri semi-ilegale a societatii, se ofera ca forta de lucru jos-calificata si de scurta durata. E destul de evident ce parare ei au sa capete de aceasta tara. In orice castel sunt catune intunecoase. Insa nu vreau sa ma adincesc in acest subiect mai mult. In schimb, i-mi voi pune eforturile la cazul celor de mai sus, care vor sa se stabileasca cu traiul permanent in SUA.

Deci, de ce exista acele doua cazuri extreme? Ce se intimpla? Oare unii oameni sunt sortiti esecului, iar altii au succes garantat?

Secretul e ca exista cai prin care te poti integra in societate si sa te ridici in sus. Si cai care te duc in ripa societatii. Una din greselile celor care vin la viata buna e ca incep a cheltui banii pentru a construi o bunastare materiala in jurul lor. Insa ea e iluzorie - totul vine cu un pret atasat. De exemplu, inchirierea unui apartament luxos o sa bata lunar greu la buzunar. Ei, asta e destul de evident (dintr-o parte!) insa sunt si chestii mai subtile. De exemplu mincarea in restaurante luxoase, odihna in locuri de clasa, etc. Cu binele te deprinzi usor. Si e in natura omului sa nu dee inapoi pina cind in buzunar n-a ramas nimic. Desi problema care se apropie e evidenta si iminenta, noi credem ca cumva vom rezolva-o, la timpul ei. De ce sa te gindesti la probleme, daca ai venit in America la viata buna (pe care o ai la moment) si care crezi ca dureaza de la sine fara eforturi mari. Tu simplu o meriti. Hmmm… In ambele sensuri, dupa cite se vede…

Ce face cealalta categorie de oameni? Ei tot au ceva economisiri cu care vin. Si cel mai probabil, tot n-o sa le fie usor sa se intoarca inapoi, insa spre deosebire de primii, acestea se gindesc ca pot sa nu reuseasca pe loc nou si nu ard toate podurile inapoi. Deci, ei isi cauta de lucru imediat cum au sosit. In primul rind se staruie sa-si capete o pozitie pe profesie - deoarece (cel mai probabil) asta-i de ce au venit incoace! Depinde de cazul concret, insa in 3-5 luni ei capata locul de lucru care-l doreau. E taman cind rezerva de bani se cam epuizeaza, restul ramas e folosit pentru a imbunatati starea materiala curenta (cumparaturi prin casa, haine, etc.).

Deci, rezerva de bani a fost folosita pentru a capata loc de lucru pe specialitate. E un punct strategic, care permite cresterea pe viitor. De la inceput nimeni nu-i ia in serios si sunt platiti la nivelul absolventilor colegiilor (cu careva exceptii). Aceasta poate fi interpretat ca exploatare, insa in realitate noii veniti nu prea cunosc limba, nu cunosc procedurile de lucru, nu au legaturi stabilite etc. Deci, valoarea unui nou-venit pentru firma la care lucreaza e mult mai mica decit un specialist comparabil de pe loc. Insa foarte rapid, in decurs de 1-2 ani ei se ridica in sus si profesional, si in post si in salariu. In 2-4 ani un nou-venit (daca nu e frinat complect) se ridica la (sau peste) nivelul mediu al lucratorilor locali. Una din primele chestii care noi (ex-sovieticii) trebuie sa le invatam e disciplina de lucru. Americanii ne bat 10:1 in asta.

In decurs a vre-o doi ani, ei incep a avea venit stabil de la serviciu. Aceasta permite imbunatatirea starii materiale. Si venitul stabil creste practic anual pina (teoretic) la limita personala a lucratorului. Cu cresterea venitului creste si bunastarea. Si ea e bazata pe stabilitatea venitului. In 6-8 ani e posibil sa-si cumpere casa proprie (in credit, evident, ca si americanii).

Hmm, pare a fi nu chiar clar cum bunastarea e legata de stabilitatea venitului. E o notiune noua pentru cei din Moldova. De obicei te gindesti asa - cind ai bani cumperi ce-ti trebuie, iar cind n-ai - pastrezi si te folosesti de ceiea ce deja ai. Asta e prea simplistic, societatea capitalista moderna nu lucreaza asa. S-o vedem pe un exemplu evident - sa zicem ca inchiriezi un apartament. Cu cit mai mare e salariul, cu atit mai mare/luxos (scump) poate fi apartamentul care-l inchiriezi. Daca salariul tau incepe sa scada, tu o sa fii nevoit sa te muti in alt apartament mai ieftin, insa ce o sa faci cu mobila acumulata? Cel mai probabil ca ea n-o sa incapa in apartamentul mai mic si nici s-o vinzi macar aproape de valoarea ei n-ai sa poti.

Ok, poti zice ca situatia nu e asa cu un apartament (sau casa) proprie, care e cumparata si nu inchiriata. Corect? Gresit! Cine poate sa-si permnita sa cumpere o casa de $100.000 cu bani acumulati? Practic nimeni. Acei care au asa bani cumpara case de $10 milioane. Deoarece le cumpara in credit. Sa zicem ca eu am acumulat $10.000. Cu acesti bani, eu pot cumpara azi o casa de $100.000 in credit pe vre-o 15 ani. Si apoi am sa platesc lunar vre-o $1000 (cu taxe, procente, etc). Ce se intimpla daca eu nu am salariu stabil si nu pot plati $1000 lunar? Banca de la care am luat imprumutul imi ia casa. Deci, eu puteam sa am ceva de $10.000 si sa fie al meu, insa avind salariu stabil cu aceieasi suma eu cumpar ceva de $100.000. Asta-i idea. Tot asa procuri automobilul. Tot asa faci multe alte lucruri. Stabilitatea salariului se transforma in bunastare materiala marita. Sper ca expresia asta acuma are sens

Sa ne intoarcem la cei care petreceau viata bine si nici 2-3 luni de cind au sosit in state n-au trecut si s-au ciocnit de faptul ca buzunarul e gol. Ce fac ei? Evident ca-si cauta urgent de lucru. Insa vorba acuma e de 1-2 saptamini, bani nu mai sunt, vine sfirsitul lunii si trebuie de platit apartamentul ca estii dat afara in strada. Si de mincat ar trebui ceva in rastimp. Evident, ca ei accepta oricare lucru pentru ca sa poata trece peste problemele imediate. Deci e un lucru putin platit, necalificat, nu e pe specialitate - fara perspective. Motivatia e “acuma o sa am ceva salariu ca sa platesc apartamentul si mincarea, iar in pe parcurs imi voi cauta de lucru pe specialitate (mai bine platit)”.

Din pacate, asta e calea spre ripa la care ei se pornise de la inceput. Din citi oameni eu stiu sau am auzit, sunt numai exceptii extrem de rare care au reusit sa-si capete lucru pe specialitate mai tirziu. Fiind la lucrul “temporar” obosesti asa de tare ca nu-ti mai ajung puteri sa bati in altceva. E usor s-o lasi “pe maine”. Iar cu timpul scade nivelul profesional, deoarece lucrul curent e necalificat si greu. Apoi, chiar cind gasesti o oferta pe specialitate ei te intreaba unde ai lucrat anterior. Daca esti programist si ai lucrat la constructie ultima jumate de an - ce parere tu faci ca specialist? Seful cela se va gindi ceva de tipul: “El nu si-a putut gasi de lucru pe specialitate de jumate de an. La sigur ca-i un specialist aiurea si nimeni n-a vrut s-al ia la lucru”. Refuzul e practic garantat. Cu cit mai departe - cu atit mai rau. Puterile scad, entuziasmul si nadejdea scad, sansele de a fi angajat pe specialitate practic dispar.

Mai adauga incoace necunoastrea limbii si societatii, socul cultural care duce la depresii mari in primul an de aflare in state si o sa capeti un tablou de dezastru total. Nu e de invidiat deloc. Mai zi ca fabula cu greierasul nu are multe paralele in viata.

Deci - strategia e relativ simpla:

- Cu orice pret (pina la ultimul moment posibil) cauta de lucru pe specialitate. Nu cadea de acord cu ceva temporar. Tine in fata scopurile de lunga durata.- Tine minte de legea bunastarii dependente de stabilitatea venitului. Nu te lasa amagit de siguranta iluzorie a bunastarii curente, venitul determina starea lucruilor si nu invers. Acumuleaza bunastarea materiala in masura volumului si stabilitatii venitului.

- Creaza-ti scenarii de recuperare in caz de iesec. Gindeste-te ce faci in caz ca nu reusesti, care-i planul de alternativa. Statele Unite e o societate libera - poti creste fara limite, insa poti si cadea la fel fara limite.

Apropo, de discriminare. Poti sa fii din Moldova, sau din Camceatca, sau sa vorbesti pe silabe cu accent auirea, sau sa fii verde la culoare cu 7 picoare si 3 urechi - americanilor li-i absolut indiferent. Ei te trateaza ca ce personalitate esti, si nici de cum nu pe origine, limba sau culoare.

Sper ca ti-ai facut o inchipuire generala si (mai important) iti dai seama cu ce ai de afacere in “paradis”-ul America. Desigur, sint exceptii. In unele regiuni ale SUA cele de mai sus chiar absolut nu se aplica. Insa daca o sa pui ceva gindire si planificare in actiunile tale - fii sigur ca o sa descoperi partea mai buna a vietii.