Anatolie

In primavara anului 2002 dintr-o discutie-alta ne-a venit in cap sa ne adunam, basarabenii din SUA, si sa plecam undeva impreuna la odihna. Idea parea a fi buna, mari probleme nu anticipam si am zis s-o facem. De-am ce s-a primit din asta - citeste mai jos si vei afla. Pe scurt pot numai sa spun ca celor care n-au mers - o sa le para rau!

Dupa un schimb de emailuri cu cei inregistrati la sit, au anuntat ca ar putea participa vre-o 20 de doritori, am selectat Yosemite Valley si ne-am apucat sa organizam plecarea. Am schitat lista cheltuielilor orientative, cam cate automobile vom inchiria, rezervarea siturilor, inchirierea corturilor, procurarea produselor si a altui echipament. Orientativ ajunsesem la suma cheltuielilor de vre- $130 pe cap de participant, cu conditia ca fiecare sa-si asigure singur drumul pana in Los Angeles sau San Francisco. Deci, $130 pentru 3-4 zile, inclusiv mancarea si transportul - nu e chiar asa de mult si grupul a reactionat pozitiv
Multi n-au fost in stare sa se alature din doua motive - lipsa de timp si problema incadrarii in buget a pretului biletului la avion. Desi cu biletele s-a primit relativ bine, pretul din coasta de Est spre Vest, tur-retur, a costat sub $300 pe persoana - ceia ce e mai putin decat multi se asteptau sa fie.

In fine, rezervasem siturile si automobilele, facusem lista de echipament si produse. Insa in ajunul plecarii cativa au anuntat ca s-au schimbat planurile si nu pot sa mearga. Din fericire, asta nu ne-a alterat mult planurile noastre, asa-ca totul s-a desfasurat asa cum si a fost planuit.

[img=trip02/s001.jpg src=trip02/001.jpg align=left]O echipa a venit cu automobilele din Seattle. O alta echipa s-a adunat in Los Angeles si am mers cu automobilele spre Yosemite. In ajunul plecarii, pe 12 Septembrie, noi ne-am adunat in Los Angeles si facusem cunostinta pentru prima data, precum si gasisem imediat limba comuna
Pe 13 Septembrie, intr-o vinere (se putea oare de ales mai bine data?), de dimineata am impachetat totul in 2 minivan-uri si ne-am pornit la drum. Era planificat ca la 13:00 sa ne intalnim ambele echipe in Fresno, la un McDonnalds de la intrarea in oras. Tot acolo am facut cunostinta cu Catalina, precum si intre noi. Pe imaginea din stanga e probabil unica imagine a echipei in componenta completa, mai departe tot pierdeam membrii prin padure
Din Fresno peste cca 2 ore noi am intrat in Yosemite National Park si probabil ca acest moment se poate de numit “incepututl oficial” al odihnei noastre din Yosemite

[img=trip02/s002.jpg src=trip02/002.jpg align=left]Primul popas l-am facut la Giant Sequoias. Sunt niste copaci foarte impresionanti. Sunt cei mai inalti copaci din lume, trunchiul lor ajunge la cca 11m in diametru. Varsta lor e de cca 2-3 mii de ani si sunt intrecuti in varsta numai de catre Bristlecone Pine Trees.

[img=trip02/s005.jpg src=trip02/005.jpg align=right]Din pacate noi am avut numai o ora pentru a admira acesti copaci, deoarece aveam de gand sa ajungem pana la caderea noptii in tabara. Noi atunci inca nu stiam ca oricum n-o sa ajungem in tabara pana la intuneric precum si ce peripetii ne asteptau pe noi acolo!

Insa pe toate le voi spune la timpul lor, sa mergem pe sirul evenimentelor
[img=trip02/s006.jpg src=trip02/006.jpg align=left]Deci, sa ne intoarcem la copacii nostri. Ei intradevar sunt impresionanti! Dupa cum vezi din imaginea din dreapta, noi toti am incaput pe trunchiul unuia din ei. Ne simteam ca niste pitici in tara uriasilor. Desigur ca toti s-au ales cu cadre personale langa, pe, dupa, sub, etc, copacii estea inalti Ca exemplu, iata la stanga si o imagine cu Angela rezemata la poalele “copacelului” :)[img=trip02/s008.jpg src=trip02/008.jpg align=right]

Nici nu ne-a trecut prin cap sa incercam sa ne luam de maini sa incercuim trunchiul, deoarece era evident imposibil pentru noi. Poate numai sa fi fost de vre-o doua ori mai multi…

[img=trip02/s009.jpg src=trip02/009.jpg align=left]Cand ne-am intors la automobilele noastre, ne astepta o alta surpriza! Si nu ceva neplacut, ci chiar foarte neasteptat si surprinzator - niste caprioare salbatice cu ezi micuti. Ele se apropiau practic la maina intinsa, insa desigur ca nu permiteau sa fie netezite - o zbughiau imediat
Astfel ne-am ales cu inca niste cadre frumoase - fiecare cum putea se pozitiona cu fundul mai aproape de dansele ca ambii sa nimereasca in cadru Pe imagine ii vezi pe Sveta si Teodor, asa cadre nu le faci in fiecare zi!

[img=trip02/s013.jpg src=trip02/013.jpg align=left]De la Giant Sequias, care se afla in partea de Sud-Vest a Yosemite National Park, ne-am pornit repejor-repejor spre tabara noastra, care se afla in coltul de Nord-Est. Pentru aceasta am parcurs prin tot parcul, inconjurand Yosemite Valley, prin tunele de munte si ridicandu-ne la cca 9 mii ft inaltime.

[img=trip02/s012.jpg src=trip02/012.jpg align=right]Pe drum insa, ne-am oprit la vestita stanca El Capitan, imaginea careia se foloseste pe orice revista sau carte de vizita a Yosemite National Park. Dupa cum vezi, e o imagine care intradevar nu poti sa n-o folosesti!

Si, evident. ne-am ales cu totii cu cadre “clasice” pe acest fundal magnific, precum si Iura pozeaza in imaginea din dreapta Distantele, inaltimile si dimensiunile acestor munti i-ti intretaie respiratia. Desigur ca pe fotografie e greu sa prinzi maretia locului in toate detaliile, insa chiar si asa sunt niste poze pe care le poti arata cunoscutilor si rudelor cu mandrie fondata
[img=trip02/s015.jpg src=trip02/015.jpg align=left]De acolo repejor am mers spre tabara noastra, la Toloumne Meadows. Am ajuns acolo cand deja se intunecase. Si daca nu stii, in munti nu-s lumini de strada si nici nu-s cladiri care ar lumina pe-imprejur si deci la 7 seara automobilul e unica sursa de lumina. La Toloumne Meadows sunt cca 300 situri pentru corturi si noi trebuia sa le gasim pe ale noastre 4
[img=trip02/s016.jpg src=trip02/016.jpg align=right]Deci, sa fac jumatatea de ora de cautari mai scurta, o sa mentionez doar ca am gasit situl relativ repede Era, paremise ora 9 seara cand noi ne apucasem sa punem corturile noastre. Si trebuie de oferit credit americanilor, corturile estea se pun intr-adevar in doi timpi si trei miscari!
Si cat timp baietii puneau corturile si despachetau automobilele, fetele s-au apucat de masa si de frigarui. Si treaba s-a pornit…. Am pozitionat automobilele sa ne lumineze macar ceva locurile si foiam cu totii ca furnicele pe-ntuneric In scurt timp noi toti eram adunati in jurul focului si admiram cu nerabdare cum Mariana intoarce tepele fierbinti cu carne rumenita la jaratic.

[img=trip02/s017.jpg src=trip02/017.jpg align=left]Frigaruii s-au primit formidabili! Cu un paharel de vin, sezand imprejurul focului noi nici n-am observat cum trecuse de ora 1 de noapte. Iar de dimineata ne astepta inca o zi plina de impresii, asa-ca ne culcasem sa dormim.

Aici trebuie sa menionez ca noptile in munti sunt destul de reci. Temperatura cred ca ajungea spre dimineata aproape de 0 grade Celsius. Fiind nepregatiti pentru asa ceva chiar din prima noapte, unii din noi dimineata se plangeau ca a fost cam frig. Insa in urmatoarea noapte, noi toti am luat masurile cuvenite si toti ca unul se laudasera ca n-au mai inghetat (sau ma insel?)

[img=trip02/s019.jpg src=trip02/019.jpg align=left]Dimineata pe la 8 era inca destul de racoare, noi toti zgribuliti ne adunaseram la ceaiul fierbinte care ne-a incalzit repejor. Cred ca imaginea cu Rodica reda cel mai exact cum noi ne simteam de dimineata!
[img=trip02/s018.jpg src=trip02/018.jpg align=right]E totusi ceva romantic in acele momente - te simti mai aproape de natura, simti energia corpului tau si ca noi totusi provenim din sanul acestei naturi. Corpul tau e construit ca sa supravetuasca in asa conditii, schimbul de temperaturi face ca saingele sa circule mai bine, mintea sa lucreze mai limpede, si te descarci de stress.

[img=trip02/s020.jpg src=trip02/020.jpg align=left]In foarte scurt timp soarele s-a ridicat mai sus si temperatura brusc crestea spre “normal”. Iar cand ne-am pornit la drum si iesiseram la poalele muntilor, noi deja ne faceam griji sa nu ne ardem la soare, era o arsita de peste 30 grade Celsius.

[img=trip02/s021.jpg src=trip02/021.jpg align=right]Pe stanga e o imagine de la iesirea din munti, pe malul unui lac pitoresc. E unul din momentele cand la comanda “ne adunam pentru o poza in grup!” noi repejor ne organizam sa lasam o amintire placuta despre calatoria noastra.

[img=trip02/s023.jpg src=trip02/023.jpg align=left]Primul popas l-am facut la Mono Lake. E un lac fara fluvii de scurgere, cu o concentratie de saruri care face imposibila viata pestilor in el. In decursul a multor ani apa din el se evapora si s-au format niste structuri ciudate, un fel de stalagmite de saruri depuse.

[img=trip02/s027.jpg src=trip02/027.jpg align=right]E un loc cu o priveliste foarte neobisnuita, de parca ai fi pe o alta planeta sau intr-un film sci-fi. Pamantul e uscat si ars, acoperit cu o crusta de saruri, vegetatia saraca e impanzita cu strcuturile ciudate formate din depunerile de sare. Temperatura cred ca era de cca 40 grade Celsius, fara sun-block noi posibil am fi ars la soare.

[img=trip02/s025.jpg src=trip02/025.jpg align=left]Chiar langa acest lac e un lant vulcanic relativ activ. Daca nu gresesc, ultimile eruptii au avut loc cca 500-600 ani in urma. Noi am urcat in unul din craterele celea. Am vazut acolo stanci din obsidian - un material ca sticla, negru si lucios. Unele forme se patsrasera de la momentul eruptiei, asa cum s-au racit. In alte parti bucati de stanca au crapat sub actiunea vantului si ploilor si au cazut jos bucati mari.

[img=trip02/s026.jpg src=trip02/026.jpg align=right]Inafara de obsidian, mai erau si pietre dintr-un material numit pumus. E un fel de piatra care s-a format la racirea rapida a magmei si a devenit un fel de spuma pietrificata. Fara efort mare, poti ridica o piatra de dimensiuni destul de impunatoare si sa pretinzi ca esti voinicul sfarma-piatra!
La drept vorbind, sa nu fi stiut ca locul cela e un crater de vulcan, noi nici n-am fi presupus asta. Totul e ars imprejur de catre soare, pietre negre de toate formele imprastiate imprejur. Poate pentru on geolog sunt o sumedenie de semne care ar spune ca acesta e un crater stins, insa pentru noi era inca un loc ciudat cu niste pietre ciudate. Iar gandul ca aici fusese nu demult magma topita ne punea pa ganduri si ne gandeam ca poate ar fi mai bine sa ne ducem mai repejor spre automobile

[img=trip02/s028.jpg src=trip02/028.jpg align=left]Si daca asta n-a fost destul pentru o zi de impresii, apoi noi inca am plecat la Mammoth Lakes sa vedem Devil’s Post Pile! De fapt, planul initial era sa plecam la White Mountain sa vedem Bristlecone Pine Trees, cei mai batrani copaci dinlume. Insa nicidecum nu ne ajungea timp pentru asta, asa-ca am hotarat sa vedem ceva mai aproape. Si nici n-am fost dezamagiti de asta!

[img=trip02/s029.jpg src=trip02/029.jpg align=right]Spre Devil’s Post Pile poti pleca numai cu autobuzul. Pentru a conserva conditiile naturale, adminsitratia locala nu permite automobilelor sa intre pe teritoriul muntilor din regiunea Mammoth Lakes. Asa-ca noi frumusel ne-am aliniat in rand la autobuz cu tichete de $5 fiecare pasager
[img=trip02/s031.jpg src=trip02/031.jpg align=left]Era ora 5, deja se insera, noi speram ca repejor vom vedea acel post pile (ce-o mai fi si aia?) si repejor venim inapoi. Realitatea insa a fost putin alta. Autobuzul repejor ne-a dus la destinatie si soferul pe drum ne-a spus ca inafara de acest Devil’s Pile mai exista inca un loc care numaidecat trebuie vazut - Rainbow Falls, insa sa fim atenti ca la 7:45 e ultimul autobuz si daca-l scapam, apoi innoptam acolo in munti deoarece alt transport pe acolo nu merge.

[img=trip02/s032.jpg src=trip02/032.jpg align=right]Ei, noi desigur ne-am uitat la ceas, am zis ca in aproape 3 ore noi vom dovedi fara mari probleme si ne-am avantat la drum!
[img=trip02/s034.jpg src=trip02/034.jpg align=left]Acel Devil’s Post Pile s-a dovedit a fi o priveliste incredibila. E greu sa-ti imaginezi ca natura poate crea asa ceva! E o adunatura de stalpi de forma regulata hexagonala, aranajati perfect unul langa altul. Se presupune ca lava topita cu o copmponenta foarte uniforma s-a racit si s-a deformat treptat. In acest proces s-au format acele coloane hexagonale perfecte, pe care erozia naturala le-a scos la iveala. Pe partea de sus se poate de vazut cum un ghetar mii de ani in urma a trecut si a slefuit varful acestor stalpi si a creat o suprafata de pietre hexagonale. E uimitor, nu degeaba se numeste Devil’s Post Pile!

[img=trip02/s035.jpg src=trip02/035.jpg align=right]Ei si deoarece noi am zis ca ne ajunge timp, ne-am pornit sa vedem si Rainbow Falls. La mentiunea soferului ca avem de mers pana acolo cca 2 mile, noi am zis ca nu e chiar asa de mult!

[img=trip02/s036.jpg src=trip02/036.jpg align=left]Pe drum incolo noi am trecut printr-o padure arsa. Posibil ca a ars cu vre-o 10-20 de ani in urma, insa ne simteam ca intr-un basm cu zmei si vrajitoare rele. Era imparatia Spanului! Pe pundalul acestor copaci arsi si negri se vedeau numai niste cioroi care se invarteau de asupra capurilor noastre. Fara sa vrei, te uitai mai cu seama pe-mprejur! Daca nu vezi cu ochii tai proprii, e greu sa crezi ca exista asa locuri. Mai ales cand am tot mers vre-o 45 de minute numai prin asa privelisti.

[img=trip02/s038.jpg src=trip02/038.jpg align=right]Cu chiu, cu vai, am ajuns noi si la Rainbow Falls. Lumea zice ca e extraordinar in prima jumate a zilei, cand razele solare lumineaza suvoiul de apa sub unghi. Insa deja era seara, mai exact - 19:00, ultimul autobuz trebuia sa plece la 19:45, si noi eram obositi sa facem 2 mile inapoi la deal. Insa idea ca vom scapa ultimul autobuz ne punea in miscare si nimeni din noi nu dorea sa petreaca noaptea in padurea asta arsa, pe unde imbla si ursii. Repejor-repejor am mers spre statia autobuzului si deja intunecase complect cand ajunsesem acolo. Puteai sa-ti scoti ochii si sa nu vezi!

[img=trip02/s039.jpg src=trip02/039.jpg align=left]Ei, noi desigur ca am prins autobuzul, am fost chiar cu vre-o 10 minute mai inainte decat trebuia! Si obositi ne-am pornit spre tabara noastra. Pana autobuzul ne-a dus, pana am mers cu automobilele noaptea prin munti, am ajuns in tabara noastra cam aproape de 11 seara. Dupa o zi asa de incarcata - toti vroiau sa urce repejor in corturi si sa doarma.

[img=trip02/s040.jpg src=trip02/040.jpg align=right]Insa planul nostru initial era sa facem niste mamaliguta in seara asta! Da’ ce fel de mamaliguta daca e acus miezul noptii deja? Insa am venit noi oare sa dormim aici in munti? Eh, pune carbunele pe foc, mai! Cu una, cu doua, mult mai organizati ca-n prima noapte, iata si focul merge, si mamaliguta se gateste. In imagine vezi cu Eugen pregateste scrobul, ouale prajite la maliga. Din pacate noi toti asa de acupati eram ca am scapat momentul istoric cand am intors maliga din ceaun
Desigur ca totul era cum se cade - si cu branza de oaie, si cu mojdei si cu vin adus din Moldova! Cu noi a mai mers si un coleg american, el a gustat maliga cu mojdei, branza, carne, a zis “Um!” si a mai luat inca o portie - “Mneam, mneam, mneam!”
De-am la 3 de noapte, noi cu constiinta impacata ne-am culcat sa ne odihnim

[img=trip02/s041.jpg src=trip02/041.jpg align=left]A doua zi o parte a echipei noatre a plecat acasa. Iar o alta parte, care puteau sa stee mai mult, am ramas inca pe o zi. N-am plecat nicaieri din tabra. Ne-am odihnit, am respirat aerul curat de munte, am cutreerat imprejurimile.

Tabara noastra era situata langa un rau de munte. Sunt niste locuri foarte frumoase si relaxante. Stancile si muntii din jur se privesc foarte magnific. Cred ca ne-am descarcat stress-ul de vre-o 5 ani intr-o singura zi!

[img=trip02/s042.jpg src=trip02/042.jpg align=right]La ameaza, cand ne-am pus sa gatim ceva de mancare, am descoperit ca am trimis acasa cu cealalta echipa mai multa mancare decat am planificat! Oops! As-ca am analizat ce avem si s-a dovedit a fi ca ne ispravim si fara ulei, unt, otet. Am facut macaroane cu carne, niste rosii si mazare - o mincare dupa care ne lingeam pe degete!

Am facut ameaza, apoi iarasi ne-am odihnit, am jucat carti si am cutreerat imprejurimile. Apusul de soare era de nedescris. Pe cat de impresionant sa-l vezi pe fotografie, de zeci de ori e si mai impresionant sa fii chiar acolo si sa-l vezi, sa-l simti pe viu! Oare poti compara cu asta vre-o priveliste din oras?

[img=trip02/s043.jpg src=trip02/043.jpg align=left]Cum se intunecase, fetelor le venise un gand nastrusnic in cap: “Oare ce-ar fi sa plecam acasa acuma in seara asta? Anatol va merge la volan toata noaptea, noi vom dormi ep drum, iar el va dormi maine ziua acasa”. Lor asa de tare le era dor de un pat calduti si moale, ca erau sa cedeze ispitei si sa se lipseasca de ultima noapte petrecuta in sanul naturii!

[img=trip02/s044.jpg src=trip02/044.jpg align=right]Eu cu una, cu doua, cu argumente de tipul “e mai romantic!”, “unde e spiritul de aventura?”, etc, le-am convins ca totusi face de ramas. In plus, drumul ziua dureaza vre-o 8 ore, iar noaptea el s-ar fi intins liber la vre-o 12-14 ore.

Si nu trec nici 15 minute ca incepe a tuna si a fulgera! Ei, noi zicem ca ne sparie numai, smecheri fiind - faceam glume pe sama asta. Inca peste vre-o 10-15 incepe deja a ploua! Glumele noastre repejor s-au terminat si ne-am pus repejor pe stransul tuturor obiecteleor care erau imprastiate peste tot in jur. Iar peste inca vre-o 15 minute a inceput sa ploaie si cu grindina!

[img=trip02/s045.jpg src=trip02/045.jpg align=left]Nici nu-ti pot reda disperarea care era pe fata fetelor! Noi pusesem pe foc ultimul sac cu carbuni, mancarea inca nici nu dovedisem s-o punem pe foc si ne temeam ca daca ploaia ne stinge focul - nu mai avem ce manca in seara asta. Plus, vantul fulgerele si tunetele, ploaia cu grindina nu aduceau a ganduri bune de dormit in corturi. Natura i-si incerca puterile sale si noi ne simteam neputinciosi in fata stihiilor dezlantuite.

In realitate nu era chiar asa de strasnic Carbunele tine jaraticul chiar si pe ploaie (daca nu e prea mare) si in corturi poti drmi linistit si pe grindina. Insa efectul asupra fetelor desigur ca a fost formidabil! A fost ca o gluma a naturii pusa bine la locul ei, deoarece peste vre-o jumate de ora totul se terminase, iesise luna pe cerul senin, de parca nimic nisi nu s-a intamplat! Oare facea de scapat o asa seara unicala?

[img=trip02/s046.jpg src=trip02/046.jpg align=left]Noaptea a trecut fara peripetii. Doina a propus o metoda interesanta (un know-how din Moldova!) de a ne incalzi mai bine in corturi si am dormit foarte bine fara a ingheta catusi de putin. Idea e de a umplea sticle de masa plastica (de la CocaCola, de 2 litri) cu apa fierbinte si de a le pune seara la picioare in sacii de dormit. Aceste sticle vor fi o sursa de caldura pe aproape toata noaptea, deoarece sacul de dormit o sa tina caldura inauntru. E o ideie simpla si eficienta!

[img=trip02/s047.jpg src=trip02/047.jpg align=right]De dimineata dupa un ceiai cu niste prajituri, am strans repejor corturile si ne-am pornit la drum. Ne grabeam deoarece pe drum planuisem sa ne oprim sa mai vedem niste locuri interesante. Unul din ele e lacul Convict (vezi imaginea din stanga). Sunt niste panorame grandioase! In apa limpede a lui poti vedea adancimi foarte mari, insa lacul e asa de adanc ca nu mai vezi fundul! Iar intr-un raulet care curge in acest lac erau la vre-o 100 de pesti, care erau asa de satui ca nici nu se prindeau la undita!
[img=trip02/s048.jpg src=trip02/048.jpg align=left]Apoi ne-am oprit la Fossil Falls. E un vulcan care a erupt vre-o 20 mii de ani in urma si lava caruia a curs intr-un rau. Raul a fost secat complect si astazi sunt numai niste pietre de forme ciudate, care s-au format la racirea magmei in apa clocotinda.

[img=trip02/s051.jpg src=trip02/051.jpg align=right]Am fost cu totii mirati de o asa piveliste, inca o data in plus nea-m convinsa ca natura poate crea lucruri si locuri de care noi nici nu ne imaginam. E de necrezut!

Iar la intoarcere Doina, Teodor si Iura au mai avut timp sas-i moaie pantalonii in Oceanul Pacific!
In fine, cred ca calatoria noastra ne-a reusit mai bine decat am anticipat cu totii. E meritul fiecaruia din noi ca s-a primit asa de bine, noi toti am ramas foarte multamiti, plini de impresii si odihniti. Si daca toate imaginile de pana acuma n-au demonstrat cat de bine a fost, iata si parerile participantilor despre calatoria noastra -